Despre lucruri maruntele
Incep sa fiu oarecum dezamagita de facultate. Oamenii astia imi par cam neseriosi. Ba se tine cursu’, ba nu se tine…ba veniti la seminar, ba nu veniti….Amenintari( ca cica notele-s de la 1 la 4), comentarii deplasate si, in mare, dezinteres si harababura. Acu’, nu generalizez, mai sunt si persoane faine, da’ parca incepe sa paleasca semi-entuziasmul si incantarea din primele saptamani.
De ieri avem si noi( eu si colegele de camera) caldura. Pana acum eram cam singurele de la etajul nostru care degerau de frig. A venit un nene usor euforic si a scos 2 pahare de apa din calorifer( that easy), pe care le-a aruncat pe geam, ca doar baia era tocmai la 3 metri distanta:) si acum, ca prin minune, temperatura din camera are valori pozitive. Chiar se usuca chilotii de pe calorifer:P
De Whisky Guy n-am zis nimic pana acum. Aveam ceva indoieli, daca s-o fac sau nu, ca stiu ca mai acceseaza pagina asta. Intr-un final am zis…full discolsure( as if, da’ suna bine:))…daca scriu despre Maruntelu, atunci tre’ sa scriu si despre astalalt:). Whisky Guy e un tip destul de fain cu care am iesit acu’ 2 saptamani. De unde-l stiu si cum am ajuns sa ma-ntalnesc cu el…too shameful to tell:) Ideea e ca dupa un lung sir de intalniri/iesiri nereusite, things went pretty well si-am stabilit ca, dupa ce se intoarce( e plecat….cu sorcova:)), sa mai iesim. Which led to me asking the million dollar question…”so, are we like dating?”…Alinuta si Ioana mi-au zis ca nu-s normala, ca-l sperii, ca “what the fuck is wrong with you, woman?!”. But I just had to ask. Raspunsul, pentru cei curiosi…il aflati data viitoare:)
Si acum…the moment you’ve all been waiting for. ..Maruntelu e un tip pe care am ajuns sa-l cunosc prin intermediul forumului facultatii. La un moment dat, facem schimb de numere de telefon si stabilim sa iesim sa bem ceva. Imi zice ca ma suna pe la 6. Stau si astept…se face 6, 6 si 10, 6 jumate, 7…asta nimic. Asa ca ma hotarasc sa ies cu celelalte 2 orfeline( Alina si Ioana…in ordine alfabetica:P). Pe la 10 ma suna asta, ca cica a avut ceva treaba, daca ne putem intalni etc. Ii zic ca sunt cu colegele de camera in oras, da’ daca vrea poate sa treaca sa stea putin cu noi. Zis si facut si plecat. Dupa nici juma de ora si un pahar de vin baut in graba, omu’ se tireaza, motivand ca a doua zi tre’ sa mearga devreme la serviciu. Cel mai probabil l-am intimidat. Da’ a fost numai si numai vina lui, ca eu i-am zis sa vina cu intariri, ca nu cred ca ne face fata de unul singur. Il credeam mort, ingropat, cu coliva mancata, cand, a doua zi, ma suna sa-mi zica ca ar fi fain sa ne mai intalnim, ca mai vine si el cu alti 2 prieteni, eu pot sa vin iar cu colegele…anyway. Lui ii cam placuse Ioana si nah, eu cica trebuia sa fac pe mijlocitoarea. Ca s-o scurtez, pentru ca sunt multe de spus si pentru o persoana care nu-l cunoaste ar putea parea chestii seci, lipsite de importanta( but once you know him, trust me, life will never be the same again), numai eu si orfelinele putem intelege in intreaga lui complexitate impactul Maruntelului in viata noastra, deci, ca s-o scurtez, luni seara am iesit cu el si 2 prieteni de-ai lui. Din pacate, nici insotit de Bogdan( un tip care parea destul de ok) si, my own personal favorite- Lucienne( cel fara de sosete, prezenta de spirit si preferinte sexuale 100% hetero)- omu’ n-a rezistat mai mult de 45 de minute. Nu stiu ce-i cu noi….poate suntem chiar atat de respingatoare, poate mirosim urat, poate avem mustata sau dintii stricati…da’ se pare ca tare rau ii mai speriem pe bietii maruntei ai zilelor noastre.
In final, de la nea Sandu( portaru’), via Alinuta, via mine, pentru voi, bancul saptamanii: “Cum se numeste sperma de tigan?…Esenta de rrom” 
L.E.: Duminica m-am intalnit in autogara cu varu-meu, Alexandru, venea si el la Sibiu. E de gasca omu’…surprinzator, ca in copilarie era cam tampitel( pana si el mi-a recunoscut asta):).
Luni incepuse Piata Mare sa se umple cu beculete, ornamente, brazi si alte chestii. Marti era un mini-patinoar, iar eu in extaz. Nu-mi venea sa cred. Una din marile frustrari ale vietii mele, ca nu sunt o patinatoare faimoasa, isi gasea, in sfarsit, alinarea.Ma gandeam ”Uite dom’le, ardelenii astia, cat de tare ca s-au apucat inca de pe acum sa decoreze orasul si sa-l amenajeze pentru sarbatorile de iarna”. Aseara am luat-o pe Alinuta si i-am zis ca nu ma intereseaza ca ne facem de ras, eu vreau sa patinez. Da’ de unde patinoar, de unde pregatiri de Craciun. De fapt, se filma o noua reclama Vodafone. Azi, in drum spre facultate( care e la dracu-n praznic, de merg eu 10 km pe jos in fiecare zi, ca deh, nu se poate sa nu am cel putin 2 ferestre in orar) am observat ca deja stransesera mai bine de jumatate din beculete, bradul ala mare nu mai era, iar la intoarcerea la camin, juma din gheata se topise deja. It was one of the saddest sights I’ve ever seen…broke my Christmas-pining heart.
A little something for rainy days
I just love the man. No wonder he was my first crush thousands of years ago( oh well, let’s make those 6-7). Does anyone have his phone number?:)
If a guy nowadays can write and sing something like that then there’s still hope. Beautiful song ( though not so great video)…Enjoy!
Ca sa nu zic ca n-am scris saptamana asta pe blog :)
Se-alege prafu’ si de blogul asta. N-am nici timp, nici chef si nici de unde sa scriu.
La facultate lucrurile merg bine. Imi place la nebunie cursul de Intorducere in Stiintele Sociale si-mi place si profu’, iar azi am descoperit Editarea in Limbaje Specializate, care promite sa rock.
Tot saptamana asta am descoperit ca am o constiinta destul de scrupuloasa( ceva suna naspa in alaturarea asta, da’ ma grabesc, n-am timp sa judec:)), which sucks. Ah, si am mancat sarmale la cantina…delicioase!!!
Weekend-ul asta raman singura in Sibiu. Cole si Miha au plecat la Valcea, baietii pleaca si ei azi, “fagarasenii” la fel, Alinuta e in trenu’ spre Alba, Ioana se duce sa petreaca prin Timisoara, iar eu raman a nimanui.
Imi propusesem ca saptamana asta sa nu mai ies in oras, cel putin nu in timpul ei, da’ de unde! Nu stiu ce naiba am facut si am iesit chiar in fiecare seara, deci o sa profit de linistea din weekend sa ma odihnesc, sa citesc, sa fac curat in camera( apropos, am probleme la mansarda…imi curg chiuveta si cabina de dus:P) etc.
Love life- same old, same old…and lame and sad and depressing:)
Nu-mi place ce fac la ziar, as renunta, da’ nu chiar. Cand imi zic “Gata, ii trimit un mail lu’ Seba si-mi bag picioarele”, cand ma razgandesc. Nu prea stiu ce sa fac.
Si-s mai incoerenta decat de obicei, deci v-am lasat…
Deci…:)
Sibiul nu-i chiar asa de naspa cum imi parea la inceput.
Colegele mele de camera sunt foarte tari, imi plac mult de tot amandoua( chiar si cea care a lasat parul in cabina de dus…poate peste ceva vreme, daca o sa fim prietene bune, o sa radem impreuna de asta).
Facultatea imi place si ea. Spre deosebire de multi colegi de-ai mei( fosti, ca tot uit ca nu mai suntem) care sunt dezamagiti, fie pentru ca ceea ce fac acum e mult prea complicat, fie pentru ca e mult prea simplu, eu sunt cat se poate de multumita. Invat chestii relativ noi, dar nu mult prea dificile. Profu’ ala de care mi-era mie frica se pare ca nu-i chiar asa de fioros( desi usor nepoliticos pare: nu mi-a raspuns la salut…acum, poate ca n-a auzit, da’ nu prea cred), insa cursul lui e criminal: Comunicarea si Fenomenul Religios Contemporan. Wtf? Desi, sa ajungi purtator de cuvant pe la BOR nu-i de ici, de colo:).
Sefa catedrei la care studiez eu, care mi-e si indrumatoare, e o tipa faina( cuvant tipic ardelenesc, huh?:)). Cand am iesit ieri de la cursuri am vazut-o plecand de la facultate pe bicicleta. M-a impresionat. Tot din seria ” Save a tree, kill a biology teacher” ( nu-i asa, Bogdan?:P), profa’ de franceza e ecologista convinsa. A vorbit timp de 2 ore despre asta( si despre chips-urile care provoaca cancer, emisiunile tampite de la TV, importanta TVR Culturalului si a Animal Planet-ului). Desi mi s-a parut a fi usor exagerat, cam tot ce-a zis ea e perfect adevarat. Si a tinut sa puncetze, si-i dau dreptate, ca una dintre marile drame la care asistam noi acum e disparitia taranilor.( Cred c-a mai mentionat si alte subiecte, dar, recunosc, n-am fost prea atenta la cursul respectiv pentru ca faceam ceva ce nu mai facusem dintr-a cincea- scriam biletele:P)
Orarul nu e foarte incarcat( si nici definitiv:P). Am cam 3-4 cursuri/seminarii/laboratoare pe zi. Pana acum a fost destul de lejer, exceptand ziua de ieri cand am fost plecata 8 ore( ca la serviciu): 6 la facultate si 2 la redactie. Tot ieri am facut Dreptul Comunicarii cu the cutest girl in the world: o seminarista tanara, maxim 25 de ani, mignona, blonda, cu parul cret, fata de papusa, emotionata pana peste poate si good enough to eat. As fi vrut s-o iau acasa:)
Azi am facut Tehnici de Redactare. Profa…ok, da’ ii vin niste idei si sugestii… Cica, ne invata ea sa fim cat mai concisi, precisi, scurti si la obiect, sa avem un limbaj concentrat ca sa ajungem sa fim la fel de buni ca ” Plesu, Liiceanu si Patapievici”. Daca si ei sunt concisi, precisi, concentrati etc, eu sunt seminarista tanara, frumoasa, blonda si creata:P( si a mai insistat tipa destul de mult pe faza ci cititul lui “Plesu, Liiceanu si Patapievici”). Si inc-o chestie interesanta: examenul la tehnici de redactare e oral…de unde pana unde?
In ceea ce priveste partea profesionala( desi banuiesc ca facultatea intra tot in categoria asta)…fas! Mi-am mai depus niste CV-uri si prin alte parti pentru chestii mai umane, mai practice, mai remunerate:P. Pana acum n-am reusit sa ajung la aproape niciun punct comun cu redactorul sef. Adevaru’ e ca si eu sunt incapatanata. M-a pus sa rescriu o stire, ceea ce am si facut, da’ nu m-am putut abtine de la a-mi apara prima versiune- pe care eu o consider ok, chit ca cica are insertii multe din comunicatul de presa, da’ asta pentru ca subiectul mi-era total necunoscut si voiam sa le ofer cititorilor interesati de expozitia respectiva informatii cat mai exacte, informatii pe care, da, evident, le-am gasit in comunicat si care, nu, nu pot fi transferate intr-un alt limbaj care sa nu fie de specialitate- intrand, astfel, intr-o mica polemica cu “sefu’”=> ciu-ciu publicare, ciu-ciu bani). O sa incerc sa trec maine pe acolo sa vedem cum ramane treaba.
Din punct de vedere sentimental: same old, same old. Pot, totusi, spune ca pe un simplu drum facut de la camin la facultate( aprox. 20 de min ) intalnesc mult mai multi baieti care sa-mi placa si dupa care as intoarce( sau chiar o fac:P) capul decat in Valcea. Pacat ca eu imi pierd timpul iesind cu tarani( nu d’aia pe cale de disparitie, ci d’aia care prisosesc) cum a fost un tip in compania caruia, m-am trezit, accidental, aseara. Am iesit cu Cole, iar asta s-a cam autoinvitat sa vina cu Ade, ca nah, sunt colegi de camin, ambii din Valcea etc. Trecem peste micile dovezi de proasta crestere din timpul serii si mergem direct la final, cand a venit vorba de achitarea notei de plata. Fiecare a dat bani sa-si plateasca consumatia si a lasat si cate 1-2 lei in plus, pentru chelnarita. Noi, crezandu-l om normal, de bun simt, i-am dat lui banii, sa plateasca el, sa nu ma duc eu sau Cole sa cerem nota. Si din toti banii pe care-i stransesem, tipu’ ii lasa chelnaritei un singur leu. Nici macar 1, ca nota era de 106 si ceva si el a lasat 107. In ciuda protestelor mele( gen: Bai, ce faci? Pai nu-i lasi?, la care el imi spune “i-am lasat. Zic “Cat? 1 leu”. El: “Da, eu nu sunt genul care sa lase bacsis”), ce-i drept, nu foarte violente sau zgomotose pentru ca nu voiam sa fac un scandal acolo, n-a vrut sa lase mai mult si am plecat, eu uitandu-ma la Cole, Cole la mine si el, mandru de isprava, la noi.
P.S.: Da, am invatat si azi la tehnici de redactare si stiu si eu de multa vreme ca nu asa se scrie. Nu cu fraze kilometrice, intortocheate, aproape fara cap si coada, da’ nu pot altfel. Cel putin nu aici, unde scriu ce vreau, cum vreau ca si-asa o sa ma comande destui in viitoarea mea cariera de piarista:P
Pe data viitoare!
Back home
In sfarsit acasa!…Nu credeam c-o sa-mi fie asa de dor de tot ce-i in Valcea si nu credeam ca voi fi vreodata atat de fericita sa pot sa dorm in patul meu:P
Ma bucur mult ca stau acasa, chit ca numai pentru un weekend, desi in ultimele zile am inceput sa ma obisnuiesc cu Sibiul, ba chiar sa-mi si placa cat de cat( so many lady’s nights back there…you gotta love those clubs:P).
Ieri am fost la deschidere, la facultate. Mi-a placut. 4 discursuri, de 2 ori Gaudeamus si un imn al Romaniei in nici 20 de minute. Omenii au fost scurti si la obiect, fara prea multa lalaiala, cum am auzit c-a fost prin alte parti. Si nici nu ne-au amenintat ca ne exmatriculeaza daca lipsim, tot cum am auzit c-a fost prin alte parti:) Totusi, m-as fi asteptat la ceva mai mult din partea unei facultati care se lauda ca formeaza jurnalisti si comunicatori. M-as fi asteptat sa ne acorde mai multa atentie noua, bobocilor, sa ne atraga cu ceva, sa ne motiveze, nu sa tina 2 discursuri si apoi sa ne expedieze acasa. Totusi, mi-a placut:)
Sefa catedrei de Comunicare si Relatii Publice mi-a facut o impresie buna, la fel si decanul facultatii. Mi-e insa cam frica de dl. prof. Lucian Grozea( Are, frate, asta o titulatura- secretar stiintific, conferentiar universitar doctor. Sa speram ca la cartile de vizita nu se taxeaza la cuvant:P…sau nu neaparat, ca probabil isi permite sa plateasca) care are reputatia de a fi cel mai rau profesor din toata universitatea. Oricum, joi am inteles de ce pica studentii pe capete la examenele lui- vorbeste mult prea incet pentru ca cineva sa poate intelege ce preda:P
Faina zi de joi a fost umbrita, insa, de aflarea unei vesti de-a dreptul tragice…sunt sefa de grupa. N-a fost alegerea mea, m-am trezit pe lista cu numele bolduit, scriind in dreptul lui “sef de grupa” si cum v-am zis deja ca mi-e frica de profesorul ala( care-mi mai e si indrumator), evident ca nu m-am putut duce la el sa-i spun “stiti, n-as prea vrea”. Sa vezi distractie pe capul meu!
Anyway, cam asta a fost. Sunt obosita si vreau sa dorm in patul meu, deci mai usurel cu analizele si detaliile, da’ duminica, pana sa ma intorc la Sibiu, o sa scriu mai pe larg despre noua mea viata de studenta.
P.S.: Mai nou, mi-am gasit si-un part time- colaboratoare la ziarul Sibianul. Sa vedem ce iese.
