Te iubesc, ce pana mea!
Pentru ca e un subiect care ma intriga, pentru ca m-am confruntat cu asta in ultima vreme si, nu in ultimul rand, pentru a le da material de mancat desert turcesc celor care isi inchipuie ca fac misto de mine( ca deh, la ultimul post nu prea le-a dat mana sa comenteze) vreau sa vorbim putin despre filozofia p***i, aka iubire.
Cineva din lista mea de contacte are statusul “Mi-e greu sa spun <Te iubesc>”. Sa-mi bag picioarele daca nu ma bucur si nu mi se pare cel mai grozav lucru pe care l-am auzit/citit in ultima vreme( exceptand cursurile din care invat din greu pt examene).
Am aceeasi nelamurire si nemultumire ca si Mircea Badea: toata lumea spune “te iubesc”. “Te iubesc” in sus, “te iubesc” in jos( cu variatiunile porno “te iubesc in diverse orificii”). Mancam iubire, respiram iubire si, ca sa facem cinste tuturor sistemelor organismului uman, ne cacam iubire. Ceea ce-ar fi minunat, daca ar fi adevarat.
Sa conjugi un verb e cel mai simplu lucru cu putinta( asta daca nu cumva te cheama Vanghelie), insa sa dai dovada de un comportament care sa vina in sprijinul afirmatiilor facute pare sa ridice mari probleme. Am aproape 20 de ani si pana acum n-am inteles nici macar ce resort e actionat de ajunge cineva sa spuna “te iubesc”, daramite sa pricep ce e aia iubirea. Deci nu despre asta bat campii aici. Au facut-o altii cu mai mult talent, cu mai multa pricepere si mai indreptatiti decat mine.
Dilema mea e legata de actiunea de a articula “te iu-besc”. Cu cat devenim mai zgarciti in manifestarea sau asumarea sentimentelor, cu atat parem a fi mai dornici in a le striga in gura mare. La televizor se iubesc, in ziare se iubesc, pe strada se iubesc, iar iubirea asta( care, de fapt, e un fel de Hermes Birkin editie limitata- al naibii de rara, de scumpa si de greu de gasit) creste pe toate drumurile, intr-un an cat altele-n 10, mai ceva ca Fat-Frumos( care, btw, cica nu exista, deci mult spor la pupat broscoi).
Eu am o oarecare reticenta in a rosti cuvintele alea doua. Nu-mi vine sa le scot pe gura cu atata lejeritate, cu-atat mai mult cu cat nu sunt sigura pe ele sau stiu ca-s o persoana care azi spune “te iubesc” si maine paraseste fara sa priveasca in urma.
Fapte, nu vorbe! Daca zici ca ma iubesti, arata-mi-o! Daca zici ca ma omori, ai face bine sa te tii de cuvant! Nu ca mine, care spun ca-ti rup picioarele, dar de fapt zambesc tamp cand ne vedem si nu-mi gasesc cuvintele.
Doneaza sange, fii erou!
Trebuie sa incep prin a spune ca nu ma asteptam sa calc atata lume pe coada incat sa mi se acorde atata importanta. Si recunosc, nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult sa fiu injurata…s-ar putea sa am o latura masochista extrem de bine dezvoltata, care pana acum a ramas in stare latenta.
Revenind la lucruri mai importante, ieri, alaturi de Alinuta si Victo, am mers la Centrul de Transfuzii al Spitalului Judetean Sibiu. Cred ca de mai bine de 2 luni ne tot indemnam la fiecare inceput de saptamana sa mergem sa donam sange, insa ne-am tot luat cu fel si fel de treburi si n-am mai apucat. Asa ca, marti seara, motivate de vremea frumoasa de afara, perioada favorabila a lunii si un afis lipit la intrarea in camin, am hotarat sa trecem la fapte.
Campania “Doneaza sange, fii erou!” a fost demarata de Federatia Asociatiilor Studentilor in Medicina din Romania, pe perioada 18-22 mai si se desfasoara in mai multe localitati din tara: Bucuresti, Cluj-Napoca, Sibiu, Iasi, Craiova etc.
Sa-ncepem cu partile mai putin bune:
- programul de recoltare a sangelui, cel putin in Sibiu, nu pare sa-i incurajeze prea mult pe potentialii donatori. 9:00-13:00 e un interval orar delicat, in care majoritatea persoanelor sunt fie la lucru, fie la facultate. Ce-i drept, primesti o adeverinta care sa-ti motiveze absenta de la serviciu sau cursuri, dar nu stiu cat de mult ajuta ea, in contextul in care ai pierdut o zi de munca
- ca tot vorbeam de pierderea unei zile, ei bine, cam asa se intampla. Pana completezi fisa de declaratii pe propria raspundere, pana ti se fac testele de grupa, hemoglobina si glicemie, pana treci de examinarea medicala…sa tot fie vreo 2 ore si ceva. Nemaivorbind de recoltarea propriu-zisa si de repausul de dupa. Acum, se prea poate sa fi durat atat de mult in cazul meu fiindca erau destul de multi donatori la Centru.
- faptul ca au fost multe persoane e un lucru imbucurator, insa n-ar fi stricat sa existe si suficient personal care sa le faca fata. Daca s-ar fi desfasurat mai multe controale medicale in acelasi timp, durata intregului proces s-ar fi injumatatit si, totodata, si efortul cadrelor sanitare.
In rest, despre donare numai de bine. Beneficiile sunt multiple. Trecand peste aspectul “da’ s-ar putea chiar sa salvez o viata”( chestie care pe mine chiar m-a emotionat…undeva, la un moment dat, o persoana ar putea avea sansa sa supravietuiasca datorita mie…si stiu ca e egoist, insa “he who saves a life saves the world”), exista si gratificatii mai pamantene:
- oamenii au fost foarte bine pregatiti, cu un salon de asteptare in care ne-au pus la dispozitie cate ceva de mancat si baut( eu a trebuit sa beau vreo 2 cafele fiindca s-a dovedit c-aveam tensiunea cam mica)
- te alegi cu un set de analize gratuite. In mod evident sangele va fi testat si, daca doresti, poti ridica rezultatul analizelor in 48-72 de ore.
- ceva ce ar putea motiva destul de multe persoane- primesti bonuri de masa in valoarea de circa 60 de RON, valabile tot anul, pe suprafata Romaniei. (Si daca unii se duc pentru bani ce? Mi se pare irelevant scopul atata timp cat in final rezultatul este unul pozitiv)
- am spus si mai sus, esti scutit de munca sau facultate( aviz pentru studentii amatori)
- se poate intampla ca, in sala de asteptare, sa intalnesti oameni interesanti care, asemenea tie, au venit sa faca o fapta buna si cu care sa-ti faca placere sa stai de vorba.(Am fost impresionata sa vad atatia tineri care si-au rupt din timpul lor pentru a sustine o astfel de campanie- si aici ma refer atat la donatori, cat si la studentii medicinisti care erau acolo si urmareau buna desfasurarea a lucrurilor)
In final as vrea sa mentionez, pentru sceptici, ca se lucreaza in conditii de maxima igiena, toate materialele folosite sunt sterile, de unica folosinta si riscul contractarii vreunei boli este nul.
ICPS la Olanesti
7-10 mai, Olanesti, Hotel Parang, 250 AIESEC-eri, InterCultural Preparation Seminar… si eu:)
For those who are “in the dark here”( Pacino style), AIESEC e o organizatie studenteasca, ocupandu-se, printre altele, cu facilitarea mobilitatilor studentesti prin programe de exchange ce ofera stagii de practica platite in peste 100 de tari.
Ce legatura are cu mine? De fix o saptamana sunt si eu de-a lor si pentru a putea pleca la vara in Noua Zeelanda trebuia sa particip la conferinta asta. Din pacate n-am putut fi prezenta acolo din prima zi. Chit ca programul a fost extrem de incarcat, de la 08:00 la 22:00 si party pana-n zori, spun “din pacate” fiindca a fost genul de munca si oboseala pe care nu le resimti in cele cateva zile petrecute acolo si dupa care te repui pe picioare repede.
Voiam sa va spun ca am fost acolo. Voiam sa va spun ca m-am simtit excelent( cu foarte mici exceptii). Si mai voiam sa va spun ca exista speranta, doar ca speranta nu prea mai vrea sa existe in Romania. Majoritatea tinerilor care au participat intentioneaza sa plece for good…si cine-ar indrazni sa le spuna ca n-au dreptate?!
Urmeaza in cursul acestei saptamani o detaliere a ce-am vazut, ce-am facut si ce-am invatat acolo.
The coolest thing ever: Cine se mai distra de mama focului vineri seara in hotelul din Olanesti? Actualii elevi de clasa a XII-a ai Colegiului National de Informatica Matei Basarab. Nu pot sa cred ca m-am nimerit acolo fix atunci cand aveau si ei banchetul. Am avut ocazia sa-i revad pe profi si am prins si finalul momentelor artistice pregatite de elevi. Evident, in timp ce toata lumea radea si canta fericita “18 ani”, “Epilog”, “Prieteni”, “Ani de liceu”, subsemnata statea intr-un colt si plangea de mama focului de dragul vremurilor de-altadat’. Nostalgic as hell…
Pentru ca nu-mi place sa mi se spuna ca nu-s bine informata
Recunosc, nu sunt intotdeauna la curent cu ce se-ntampla pe langa mine. Partea buna, insa, e ca stiu sa maschez asta si ca nu am obiceiul de a deschide gura inainte de a ma gandi la ceea ce urmeaza sa spun sau fara a avea o oarecare certitudine ca nu ma-nsel( cel putin nu intr-un cadru cat de cat formal, ca-n rest…what happens in Vegas stays in Vegas).
Pe scurt, Adevarul cam bate Jurnalul National la popou( and I say this with sadness and sorrow in my heart)..si nu de ieri, de azi, ci de cateva luni incoace. Si n-o spun eu, o spune BRAT-ul. Asa ca ma gandesc ca inainte de a lua de bune niste cifre din 2007-2008 si a spune cuiva ca e prost informat atunci cand zice ca Adevarul il face pe JN la vanzari ar fi mai bine sa verifici daca nu cumva lucrurile s-au mai schimbat din aprilie 2008.
Da’ nu ma credeti pe mine pe cuvant. Luati, priviti si va minunati de la altii mai destepti decat mine! http://comanescu.hotnews.ro/ultimele-rezultate-brat-adevarul-e-dincolo-de-cifre.html
Si daca tot m-am pornit: nu zic ca nu e bine sa stii cat mai multe limbi straine, insa sa crezi ca pt a lucra intr-o multinationala cerinta de baza e sa vorbesti toate limbile pamantului, ca doar d’aia e multinationala, ca-s multe nationalitati, nu te recomanda prea bine in fata celorlalti…cel putin nu in fata mea( nu ca parerea mea ar conta, desigur)
” Mi s-a spus ca iarna vine repede”
Asta a fost raspunsul dat de Superba Ana atunci cand a fost intrebata de ce a ales sa faca facultatea in Sibiu. Am fost grozav de invidioasa atunci pentru ca eu nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva. De fapt, daca ma-ntrebi pe mine de ce am ales Sibiul, dupa 2 secunde de tacere jenanta, 3 ” ăăăh, îîîîh, pai…” ar urma vreo 2-3 pesudoargumente deloc convingatoare. Probabil cel mai simplu ar fi sa zic “nu stiu”. Nu de alta, da’ adevaratele motive sunt lungi, greu de explicat si ar constitui un raspuns deloc “de complezenta” la o intrebare care s-a vrut a fi astfel.
Desi nu scriu prea des, s-a putut observa, cu foarte putin efort, ca parerea mea despre Sibiu e la fel de schimbatoare ca si starea mea de spirit, care ar putea aparea in dictionar in dreptul cuvintelor ” instabil” , ” variabil”, “inconsecvent”…and the list can go on and on.
In Sibiu iarna nu vine repede( se pare), dar si cand vine…De 3 zile tot ninge. De 3 zile sunt indragostita ” iremediabil” de Sibiu( asa cum se indragosteau colege de-ale mele de gimnaziu sau liceu iremediabil de cate vreun tip in fiecare saptamana :p ). Sau nah, o fi o dragoste de scurta durata, da’ e intensa, dom’ne:)
Deci, de ce-mi place Sibiul:
- pentru Alinuta si Ioana
- pentru ca Eminescu da de baut de ziua lui
- pentru ca ne dam in leagane si-n carusel
- pentru ca se ia curentul in cele mai perfecte momente( chiar si perfectul are grad de comparatie…mai ales perfectul)
- pentru ca aici mi-a explicat cineva de ce linia dreapta nu e intotdeauna cea mai scurta distanta dintre 2 puncte
- pentru ca Nea Vio ii da dedicatii ” blondei de pe 12″
- pentru ca exista oameni care stiu sa faca cocktailuri “gretos, diabetic de dulci”
- pentru luminitele de pe bulevard care stiu cand sa se aprinda
- pentru ca poti fura pietre din Down Town
- pentru Tulburel, Nea Sandu, Cheliosu’, Burtosu’ si Mustaciosu’
- pentru ca intru in stare de soc cu pijamalele galbene
- pentru ” Nu am uitat de voi! Imi cer scuze pentru intarziere!…Mos Nicolae”
- pentru ” Te iubesc, copil!”
- pentru ca sunt nevrotica, pesimista si constiincioasa
- pentru ca stim sa cantam ” Veronica”, “ In padurea cu alune” si ” Saniuta fuge”
- pentru ca marunteii nu se supara si te suna sa te-ntrebe ce mai faci( I know, I couldn’t believe it either)
- pentru ca Remy e Ciuty
- pentru ” Frumoasa si bestia” acompaniata de sforatituri
- pentru ca ninge si copiii se dau cu sania
Ar mai fi multe de adaugat, da’ mi se pare ca 19 e un numar bun la care sa ma opresc.
P.S.: E clar ca eu acum ar fi trebuit sa invat, nu? Da’ nah, ce-i mare filosofie cu psihologia asta a educatiei? Ideea e ca nu tre’ sa-ti bati sau ameninti copilul sau elevul, ci ca e bine sa-l incurajezi si sa-l sustii. Fas, why didn’t I think of that?:)
A little something for rainy days
I just love the man. No wonder he was my first crush thousands of years ago( oh well, let’s make those 6-7). Does anyone have his phone number?:)
If a guy nowadays can write and sing something like that then there’s still hope. Beautiful song ( though not so great video)…Enjoy!
