Don’t we all love news?
Ori a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat eu la stirile PRO TV, ori chiar a inceput sa se prinda de mine ce mi se preda la facultate, ori astia s-au tampit de tot! Un batran s-a spanzurat, dupa ce in trecut avusese mai multe tentative de sinucidere.. Dintre toate interviurile luate pe teren, pe beta intra interventia unei vecine care, la intrebarea “ Va imaginati c-ar fi putut sa-si ia viata?” raspunde “ Nu, nu credeam sa faca asa ceva. A mai incercat el in trecut, da’ doar ca sa ne sperie”. Cum e posibil ca nimeni sa nu fi remarcat cretinitatea si non-sensul declaratiei? Cum sa bagi asa ceva pe post? Cum sa nu mai tragi un alt sincron dupa ce primesti un astfel de raspuns? Iar asta nu intra in categoria balba sau incident, ci in “ sunt un reporter extrem de prost, cu o echipa extrem de proasta si nimeni din redactie n-are pic de logica si chef sa faca o stire buna”
Tot in sfera stirilor de la ora 13:00, dar, de data asta, with a twist, cica un sot si-a injunghiat sotia in plin centrul orasului Gaesti. Hold on! Breaking News! S-a descoperit centrul orasului Gaesti!
Alta stire ne informeaza cum unu’, prin nu stiu ce comuna, la nervi, si-a taiat Radacina de Jad, Varful Yang, Sulita Atatatoare( trec printr-o faza Shogun). Deci omul era atat de nervos, incat s-a razbunat pe ce-are voinicul mai de pret( which reminds me not to piss off my boyfriend all the time 
). Doctorii ziceau ca s-a mutilat definitiv si ca in cel mai fericit caz vor reusi sa-i salveze functia urinara si cam atat. Sa privim partea buna, “inteligentul” ala nu va mai avea ocazia sa se reproduca=> un imbecil in minus, desi ∞-1= ∞ .
Povestea asta ar putea fi tragica sau socanta, daca n-ar fi atat de amuzanta. Se pare ca nenea ala avea o ferma. Poate trecea printr-un moment gen Brokeback Mountain. S-o fi indragostit de-un alt fermier, sau, mai hollywood-ian, de-o vita din gospodarie. Caz in care omul, aflat intr-o mare dilema morala, a preferat sa-si reteze obiectul muncii decat sa ajunga sa se dedea la astfel de treburi josnice …sau dosnice?
Acum are ocazia sa devina vedeta. Andreea Marin are putea-o pune de-un teledon. Cred ca si Badea s-ar baga pentru aceasta initiativa umanitara. Il si vad pe Bucurenci dansand pentru a-i “reda speranta la o viata normala”…fie ea hetero, homo sau bi
Gandul acesta murdar mi-a fost indepartat, insa, la aflarea faptului ca factorul declansatoar a fost sotia, care l-a adus pe om in pragul disperarii intr-o certa legata de amanta. In loc sa faca ce-ar fi facut orice om normal in situatia lui- sa-si omoare nevasta in bataie- fermierul a privit in profunzime adevarata sursa a problemei si s-a hotarat sa taie raul de la radacina.
Pe partea de “ ce ma enerveaza pe mine”: am o problema ingrozitoare cu oamenii care cred ca timpul lor este mai important decat al meu.
Da, poate am chef sa dorm toata ziua. Da, poate stau si mananc seminte uitandu-ma la Nora Pentru Mama Da, poate nu fac altceva decat sa ma scarpin in…ureche. Dar eu sunt cea care decide in ce fel imi irosesc timpul. Nu matale, domnule profesor, cel pe care-l sun pentru confirmare, care spui ca vii la curs, motiv pentru care vin si eu numai ca sa am de unde ma-ntoarce dupa 5 minute, fiindca intervine ceva neasteptat si nu mai poti ajunge.
12 intr-o urna
Cu o intarziere de mai bine de 2 luni, postez aici un articol publicat pe CuvinteOnline cu ocazia mai mult decat nefericita a alegerilor prezidentiale:
Nu sunt 12 luni ale anului, nu sunt cele 12 semne zodiacale aferente, nu sunt 12 elefanţi ce se legănau pe o pânză de păianjen.
Fură( formă populară a verbului “a fi”, fără nici un fel de legătură cu “a fura”) fix 12 candidaţi la preşedinţie, care-n luptă dreaptă se luptară pentru cârma/frâiele/joystick-ul ţării şi propăşirea neamului.
Şi iată cum, după o lungă, grea, dar plină de corectitudine campanie electorală, după îndelungate sau îndelung plănuite dezbateri, după mitinguri pline de patos şi promisiuni pentru « mai bine », din cei 12 negri mititei, au rămas doar 2.
Norodul şi-a exercitat dreptul, buletinele s-au lăsat impregnate de tuşul ştampilei, urnele au fost sigilate şi voturile numărate de cei mai vrednici şi mai pricepuţi dintre numărători.
Nu rezultatul e important, fiindcă ştim cu toţii că destinaţia contează mai puţin decât călătoria în sine. Nu cele două nume din turul II ar trebui să percuteze în creierele şi inimile noastre, ci un profund sentiment de recunoştinţă faţă de cei 12 cetăţeni responsabili şi implicaţi ai acestei ţări, care au investit timp, efort, resurse din dorinţa de a ne ajuta pe noi, cei care navigăm fără busolă politică, să luăm cea mai bună decizie cu privire la soarta acestei patrii.
Totuși, mai era un hop de trecut în drumul nostru către prosperitate și trai bun: înc-o dezbatere înflăcărată, înc-o acuzație de pact cu mogulii, înc-un plin de benzină în rezervoarele autocarelor. Astfel, după o solicitantă duminică de decembrie, am primit confirmarea că politica e o femeie de moravuri ușoare care a reușit să ne corupă pe toți : ne-am culcat cu un președinte și ne-am trezit cu un altul.
Ca sa nu zic ca n-am scris saptamana asta pe blog :)
Se-alege prafu’ si de blogul asta. N-am nici timp, nici chef si nici de unde sa scriu.
La facultate lucrurile merg bine. Imi place la nebunie cursul de Intorducere in Stiintele Sociale si-mi place si profu’, iar azi am descoperit Editarea in Limbaje Specializate, care promite sa rock.
Tot saptamana asta am descoperit ca am o constiinta destul de scrupuloasa( ceva suna naspa in alaturarea asta, da’ ma grabesc, n-am timp sa judec:)), which sucks. Ah, si am mancat sarmale la cantina…delicioase!!!
Weekend-ul asta raman singura in Sibiu. Cole si Miha au plecat la Valcea, baietii pleaca si ei azi, “fagarasenii” la fel, Alinuta e in trenu’ spre Alba, Ioana se duce sa petreaca prin Timisoara, iar eu raman a nimanui.
Imi propusesem ca saptamana asta sa nu mai ies in oras, cel putin nu in timpul ei, da’ de unde! Nu stiu ce naiba am facut si am iesit chiar in fiecare seara, deci o sa profit de linistea din weekend sa ma odihnesc, sa citesc, sa fac curat in camera( apropos, am probleme la mansarda…imi curg chiuveta si cabina de dus:P) etc.
Love life- same old, same old…and lame and sad and depressing:)
Nu-mi place ce fac la ziar, as renunta, da’ nu chiar. Cand imi zic “Gata, ii trimit un mail lu’ Seba si-mi bag picioarele”, cand ma razgandesc. Nu prea stiu ce sa fac.
Si-s mai incoerenta decat de obicei, deci v-am lasat…
Deci…:)
Sibiul nu-i chiar asa de naspa cum imi parea la inceput.
Colegele mele de camera sunt foarte tari, imi plac mult de tot amandoua( chiar si cea care a lasat parul in cabina de dus…poate peste ceva vreme, daca o sa fim prietene bune, o sa radem impreuna de asta).
Facultatea imi place si ea. Spre deosebire de multi colegi de-ai mei( fosti, ca tot uit ca nu mai suntem) care sunt dezamagiti, fie pentru ca ceea ce fac acum e mult prea complicat, fie pentru ca e mult prea simplu, eu sunt cat se poate de multumita. Invat chestii relativ noi, dar nu mult prea dificile. Profu’ ala de care mi-era mie frica se pare ca nu-i chiar asa de fioros( desi usor nepoliticos pare: nu mi-a raspuns la salut…acum, poate ca n-a auzit, da’ nu prea cred), insa cursul lui e criminal: Comunicarea si Fenomenul Religios Contemporan. Wtf? Desi, sa ajungi purtator de cuvant pe la BOR nu-i de ici, de colo:).
Sefa catedrei la care studiez eu, care mi-e si indrumatoare, e o tipa faina( cuvant tipic ardelenesc, huh?:)). Cand am iesit ieri de la cursuri am vazut-o plecand de la facultate pe bicicleta. M-a impresionat. Tot din seria ” Save a tree, kill a biology teacher” ( nu-i asa, Bogdan?:P), profa’ de franceza e ecologista convinsa. A vorbit timp de 2 ore despre asta( si despre chips-urile care provoaca cancer, emisiunile tampite de la TV, importanta TVR Culturalului si a Animal Planet-ului). Desi mi s-a parut a fi usor exagerat, cam tot ce-a zis ea e perfect adevarat. Si a tinut sa puncetze, si-i dau dreptate, ca una dintre marile drame la care asistam noi acum e disparitia taranilor.( Cred c-a mai mentionat si alte subiecte, dar, recunosc, n-am fost prea atenta la cursul respectiv pentru ca faceam ceva ce nu mai facusem dintr-a cincea- scriam biletele:P)
Orarul nu e foarte incarcat( si nici definitiv:P). Am cam 3-4 cursuri/seminarii/laboratoare pe zi. Pana acum a fost destul de lejer, exceptand ziua de ieri cand am fost plecata 8 ore( ca la serviciu): 6 la facultate si 2 la redactie. Tot ieri am facut Dreptul Comunicarii cu the cutest girl in the world: o seminarista tanara, maxim 25 de ani, mignona, blonda, cu parul cret, fata de papusa, emotionata pana peste poate si good enough to eat. As fi vrut s-o iau acasa:)
Azi am facut Tehnici de Redactare. Profa…ok, da’ ii vin niste idei si sugestii… Cica, ne invata ea sa fim cat mai concisi, precisi, scurti si la obiect, sa avem un limbaj concentrat ca sa ajungem sa fim la fel de buni ca ” Plesu, Liiceanu si Patapievici”. Daca si ei sunt concisi, precisi, concentrati etc, eu sunt seminarista tanara, frumoasa, blonda si creata:P( si a mai insistat tipa destul de mult pe faza ci cititul lui “Plesu, Liiceanu si Patapievici”). Si inc-o chestie interesanta: examenul la tehnici de redactare e oral…de unde pana unde?
In ceea ce priveste partea profesionala( desi banuiesc ca facultatea intra tot in categoria asta)…fas! Mi-am mai depus niste CV-uri si prin alte parti pentru chestii mai umane, mai practice, mai remunerate:P. Pana acum n-am reusit sa ajung la aproape niciun punct comun cu redactorul sef. Adevaru’ e ca si eu sunt incapatanata. M-a pus sa rescriu o stire, ceea ce am si facut, da’ nu m-am putut abtine de la a-mi apara prima versiune- pe care eu o consider ok, chit ca cica are insertii multe din comunicatul de presa, da’ asta pentru ca subiectul mi-era total necunoscut si voiam sa le ofer cititorilor interesati de expozitia respectiva informatii cat mai exacte, informatii pe care, da, evident, le-am gasit in comunicat si care, nu, nu pot fi transferate intr-un alt limbaj care sa nu fie de specialitate- intrand, astfel, intr-o mica polemica cu “sefu’”=> ciu-ciu publicare, ciu-ciu bani). O sa incerc sa trec maine pe acolo sa vedem cum ramane treaba.
Din punct de vedere sentimental: same old, same old. Pot, totusi, spune ca pe un simplu drum facut de la camin la facultate( aprox. 20 de min ) intalnesc mult mai multi baieti care sa-mi placa si dupa care as intoarce( sau chiar o fac:P) capul decat in Valcea. Pacat ca eu imi pierd timpul iesind cu tarani( nu d’aia pe cale de disparitie, ci d’aia care prisosesc) cum a fost un tip in compania caruia, m-am trezit, accidental, aseara. Am iesit cu Cole, iar asta s-a cam autoinvitat sa vina cu Ade, ca nah, sunt colegi de camin, ambii din Valcea etc. Trecem peste micile dovezi de proasta crestere din timpul serii si mergem direct la final, cand a venit vorba de achitarea notei de plata. Fiecare a dat bani sa-si plateasca consumatia si a lasat si cate 1-2 lei in plus, pentru chelnarita. Noi, crezandu-l om normal, de bun simt, i-am dat lui banii, sa plateasca el, sa nu ma duc eu sau Cole sa cerem nota. Si din toti banii pe care-i stransesem, tipu’ ii lasa chelnaritei un singur leu. Nici macar 1, ca nota era de 106 si ceva si el a lasat 107. In ciuda protestelor mele( gen: Bai, ce faci? Pai nu-i lasi?, la care el imi spune “i-am lasat. Zic “Cat? 1 leu”. El: “Da, eu nu sunt genul care sa lase bacsis”), ce-i drept, nu foarte violente sau zgomotose pentru ca nu voiam sa fac un scandal acolo, n-a vrut sa lase mai mult si am plecat, eu uitandu-ma la Cole, Cole la mine si el, mandru de isprava, la noi.
P.S.: Da, am invatat si azi la tehnici de redactare si stiu si eu de multa vreme ca nu asa se scrie. Nu cu fraze kilometrice, intortocheate, aproape fara cap si coada, da’ nu pot altfel. Cel putin nu aici, unde scriu ce vreau, cum vreau ca si-asa o sa ma comande destui in viitoarea mea cariera de piarista:P
Pe data viitoare!
