Un apropiat al presedintelui Traian Basescu spunea la un moment dat ca “Suntem prea putin oameni de valoare in tara asta ca sa ne certam intre noi”. Conform evenimentelor din ultima saptamana am putea trage concluzia ca, desi oamenii de valoare din Romania sunt putini, acestia isi recunosc unii celorlalti meritele si se apreciaza reciproc. Astfel, pe 11 martie, lui Traian Basescu i-a fost oferit titlul de membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania( AOSR). Presedintele, pare-se, a refuzat, neconsiderand ca ar fi potrivit sa primeasca o asemenea distinctie. Ce om modest!

La aflarea acestei vesti si a nemultumirilor venite din partea contestatarilor deciziei AOSR, am cautat sa privesc cu buna credinta titlul onorific acordat presedintelui si-am aruncat o privire pe CV-ul acestuia. Desi biografia lui Traian Basescu de pe www.presidency.ro nu este foarte vasta, am cautat mult si bine dupa meritele sale stiintifice. N-am gasit nimic… Ce om modest!

Ce nevoie avem de-un CV pentru a identifica “succesurile” stiintifice ale marelui nostru carmaci? Oare faptul ca sub indrumarea lui asistam la spectacolul oferit de al patrulea sau al cincilea govern Boc  nu-i dovada clara a unei minti stralucite? Oare faptul ca intr-o singura noapte Basescu a reusit sa intoarca in favoarea sa rezultatele unor alegeri prezidentiale nu merita recunoasterea stiintifica? Oare faptul c-a facut pierduta o flota intreaga nu-i da dreptul sa ocupe un loc de cinste pe lista academicienilor romani? Si totusi, rareori vorbeste despre aceste realizari. Ce om modest!

Pe viitor, elita romaneasca ar trebui sa se gandeasca serios la nominalizarea presedintelui Traian Basescu la premiile Nobel. S-ar putea crea o noua categorie- premiul Nobel pentru navigatie. Am putea aspira chiar la un Nobel pentru pace. In fond si la urma urmei, Obama asta nu e cu nimic mai breaz. Cred, insa, ca Traian Basescu, un om eminamente modest, isi gaseste multumirea sufleteasca in binele pe care-l face Romaniei zi de zi, fara sa aiba nevoie de o diploma sau un carnet de membru, desi din cele din urma se zvoneste c-ar fi avut destule in tineretile sale.

Stateam la coada la laboratorul de analize si ghici cine se aseaza in fata mea? Bivolaru, frate!

Ma gandesc “Oare cum sa ma bag in seama fara sa par un adept disperat?”

Si-mi vine in cap numele lui mic- Gregorian. Il caut pe FaceBook, ii recunosc poza, ii umblu pe profil pe-acolo si vad ca e fan… ghici ce, frate? MISA. Ce fac… soptesc: “Ce-ar merge o spirala acum!” la fix cat sa ma auda.

Ba si scoate un flacon de urina  frate, mi-l ia pe-al meu, ne imprietenim si pe FaceBook… foarte tare!

In ultimele doua saptamani si dumneavoastra, la fel ca mine, ati putut observa, cred, aparitia unor inedite noi figuri in peisajul politic romanesc. Trei dintre acestea apartin sferei artistice sau a mondenului, vrand parca sa demonstreze ca nu degeaba se spune ca toti romanii se pricep la fotbal si la politica.

Sa-ncepem, asadar, cu cel mai tanar si cel mai dornic de afirmare- Honorius Prigoana. Fiul mai cunoscutului Silviu Prigoana- candva mogul de presa si prim gunoier al tarii, actual deputat- Honorius candideaza din partea Partidului Democrat-Liberal pentru un scaun in Parlament.

Faptul ca un tanar de 23 de ani, scolit in America doreste sa-si puna energia si priceperea in slujba cetatenilor din Colegiul 1 Bucuresti a starnit multe comentarii: “e prea necopt”, “n-are suficienta vechime in partid”, “nepotism curat”. Totusi, acesta se bucura de sustinerea partidului, maestru de ceremonii la lansarea campaniei fiind insusi Emil Boc.

Prigoana Jr. sustine ca vrea sa aduca un stil nou de a face politica, iar noi n-am putea sa-l contrazicem. Sa fie oare autofinantarea campanei cu un buget de 50.000 de euro din banii personali elementul de noutate sau faptul ca jurnalistii prezenti la lansare au primit, pe langa pixul si calendarul din mapa de prezentare si o rama foto electronica in valoare de 200 RON?

Al doilea personaj proaspat detinator de functie publica in aparatul de stat este controversatul om de radio si televiziune, Andrei Gheorghe. Jurnalistul, care si-a cladit imaginea pe vehementa cu care se opunea “sistemului”, pe nonconformism si pe limbajul colorat cu care dadea glas nemultumirilor politice, este de aproape o saptamana coordonatorul departamentului de presa al Ministerului Finantelor.

Cu siguranta Andrei Gheorghe este o persoana care stie sa se exprime extrem de articulat si care este capabila sa rezolve problemele de comunicare din cadrul ministerului. Aceasta indemanare si-a demonstrat-o din plin in cadrul emisiunii “Rataciti in Panama”, unde a reusit, cu mult tact si diplomatie, sa atenueze un conflict puternic aparut intre cunoscutul stripper Cornel Pasat si interpretul CRBL.

Cea mai recenta “achizitie” a Ministerului de Finante este, insa, solistul Holograf, Dan Bittman. Aceasta va ocupa functia de consilier pe probleme cu populatia.

Tinand cont de faptul ca nu s-a prea auzit de dispute legate de impartirea banilor in trupa Holograf, putem trage concluzia ca Bittman se pricepe la finante. Avand in vedere debitul verbal pe care-l afiseaza in emisiuni si capacitatea de a sustine concerte live si anima publicul , nici vorbirea fluenta si anduranta nu-i sunt straine cantaretului. Toate acestea sunt argumente puternice in favoare numirii lui intr-o functie publica. Daca “banii vorbesc”, cine sa fie mai indreptatit sa ne traduca ce spun acestia daca nu Dan Bittman?

Tot in sfera stirilor de la ora 13:00, dar, de data asta, with a twist, cica un sot si-a injunghiat sotia in plin centrul orasului Gaesti. Hold on! Breaking News! S-a descoperit centrul orasului Gaesti!

Alta stire ne informeaza cum unu’, prin nu stiu ce comuna, la nervi, si-a taiat Radacina de Jad, Varful Yang, Sulita Atatatoare( trec printr-o faza Shogun). Deci omul era atat de nervos, incat s-a razbunat pe ce-are voinicul mai de pret( which reminds me not to piss off my boyfriend all the time ). Doctorii ziceau ca s-a mutilat definitiv si ca in cel mai fericit caz vor reusi sa-i salveze functia urinara si cam atat. Sa privim partea buna, “inteligentul” ala nu va mai avea ocazia sa se reproduca=> un imbecil in minus, desi ∞-1= ∞ .

Povestea asta ar putea fi tragica sau socanta, daca n-ar fi atat de amuzanta. Se pare ca nenea ala avea o ferma. Poate trecea printr-un moment gen Brokeback Mountain. S-o fi indragostit de-un alt fermier, sau, mai hollywood-ian, de-o vita din gospodarie. Caz in care omul, aflat intr-o mare dilema morala, a preferat sa-si reteze obiectul muncii decat sa ajunga sa se dedea la astfel de treburi josnice …sau dosnice?

Acum are ocazia sa devina vedeta. Andreea Marin are putea-o pune de-un teledon. Cred ca si Badea s-ar baga pentru aceasta initiativa umanitara. Il si vad pe Bucurenci dansand pentru a-i “reda speranta la o viata normala”…fie ea hetero, homo sau bi

Gandul acesta murdar mi-a fost indepartat, insa, la aflarea faptului ca factorul declansatoar a fost sotia, care l-a adus pe om in pragul disperarii intr-o certa legata de amanta. In loc sa faca ce-ar fi facut orice om normal in situatia lui- sa-si omoare nevasta in bataie- fermierul a privit in profunzime adevarata sursa a problemei si s-a hotarat sa taie raul de la radacina.

Pe partea de “ ce ma enerveaza pe mine”: am o problema ingrozitoare cu oamenii care cred ca timpul lor este mai important decat al meu.

Da, poate am chef sa dorm toata ziua. Da, poate stau si mananc seminte uitandu-ma la Nora Pentru Mama Da, poate nu fac altceva decat sa ma scarpin in…ureche. Dar eu sunt cea care decide in ce fel imi irosesc timpul. Nu matale, domnule profesor, cel pe care-l sun pentru confirmare, care spui ca vii la curs, motiv pentru care vin si eu numai ca sa am de unde ma-ntoarce dupa 5 minute, fiindca intervine ceva neasteptat si nu mai poti ajunge.

Nu sunt 12 luni ale anului, nu sunt cele 12 semne zodiacale aferente, nu sunt 12 elefanţi ce se legănau pe o pânză de păianjen.

Fură( formă populară a verbului “a fi”, fără nici un fel de legătură cu “a fura”) fix 12 candidaţi la preşedinţie, care-n luptă dreaptă se luptară pentru cârma/frâiele/joystick-ul ţării şi propăşirea neamului.

Şi iată cum, după o lungă, grea, dar plină de corectitudine campanie electorală, după îndelungate sau îndelung plănuite dezbateri, după mitinguri pline de patos şi promisiuni pentru « mai bine », din cei 12 negri mititei, au rămas doar 2.

Norodul şi-a exercitat dreptul, buletinele s-au lăsat impregnate de tuşul ştampilei, urnele au fost sigilate şi voturile numărate de cei mai vrednici şi mai pricepuţi dintre numărători.

Nu rezultatul e important, fiindcă ştim cu toţii că destinaţia contează mai puţin decât călătoria în sine. Nu cele două nume din turul II ar trebui să percuteze în creierele şi inimile noastre, ci un profund sentiment de recunoştinţă faţă de cei 12 cetăţeni responsabili şi implicaţi ai acestei ţări, care au investit timp, efort, resurse din dorinţa de a ne ajuta pe noi, cei care navigăm fără busolă politică, să luăm cea mai bună decizie cu privire la soarta acestei patrii.

Totuși, mai era un hop de trecut în drumul nostru către prosperitate și trai bun: înc-o dezbatere înflăcărată, înc-o acuzație de pact cu mogulii, înc-un plin de benzină în rezervoarele autocarelor. Astfel, după o solicitantă duminică de decembrie, am primit confirmarea că politica e o femeie de moravuri ușoare care a reușit să ne corupă pe toți : ne-am culcat cu un președinte și ne-am trezit cu un altul.

Inteleg ca formarea pe care o au absolventii de liceu la profil uman, sa zicem, atrage de la sine cateva dificultati pe latura asta tehnica, dar unele chestii sfideaza logica. Nu zice nimeni ca trebuie sa fii un geniu IT, da’ la varsta de 20 si ceva de ani, in calitate de viitor contabil, jurist, om de PR, medic sau orice altceva, ar fi cazul sa ai ceva mai multe pretentii de la tine.

Si eu ma credeam “atehnica” la sofat, dar fac eforturi in privinta asta. In sec. 21 e periculos sa privesti tehnologia ca pe un dusman in loc sa profiti de tot ceea ce-ti poate pune ea la dispozitie. Daca tehnica moderna de depaseste in totalitate si nu manifesti nici cel mai mic interes pentru a schimb asta, ai putea pur si simplu sa pui mana pe o coasa si sa te numesti Boc:)

Totusi, tre’ sa recunosc ca-i al naibii de amuzant sa vezi pe cate cineva apasand Ctrl+V in disperare si privind nedumerit in monitor, neintelegand de ce nu poate importa un text, persoana respectiva uitand sa selecteze optiunea “copy” inainte de “paste” sau sa explici cuiva cum anume se cauta imagini in Google si cum, odata gasite, pot fi ele salvate in calculator.

Nah… am scris si eu de dragul de a scrie.

P.S.: Astia de la BCR au luat-o razna rau de tot. De 3 luni ma tot cheama prin sms-uri si scrisori sa-mi actualizez datele personale, cand eu am facut asta prin mai. Plus ca mi-au trimis un extras de cont de 6 pagini… Bietii copacei!

Later edit: Nu-mi dau seama ce articol am putut sa scriu daca a ajuns pe blogul meu cineva care cauta ” cum stiu care e verb?” sau ” j0curi de prins berii”.

Imi pare rau ca n-am apucat sa scriu mai devreme despre Marketing 24/7, insa un cumul de factori( intoarcerea acasa, 2 zile de shopping de electrocasnice, proaspata dorinta de a deveni si eu “femeie la volan” si…lenea-mi caracteristica) ma fac sa postez la o saptamana dupa impresiile pe care mi le-a lasat, mai ales ca “om din interior”, care-a avut acces si la bucataria evenimentului.

N-o sa vorbesc despre discutiile si prezentarile din cadrul conferintei- gasiti o sinteza extrem de cuprinzatoare aici- ci prefer sa ma axez mai mult asupra a ceea ce a insemnat internship-ul meu la Exposib pentru mine.

Intotdeauna am privit voluntariatele si internship-urile ca pe o sansa de a lua contact cu realitatea pietei muncii, de a-mi testa aptitudinile si, nu in ultimul rand, de a lua contact cu oameni din domeniu care, pe viitor, pot deveni angajatori sau colaboratori. De aceea mi-am dorit foarte mult sa particip la Marketing 24/7: organizarea unei conferinte de marketing parea, iar acum pot spune cu tarie ca a fost, ocazia perfecta de a ma implica in ceva ce are legatura cu ceea ce-as vrea sa fac mai departe si de a vedea if I have what it takes for it.

Am avut de-a face de-a lungul timpului cu fel si fel de proiecte, care-au urmat acelasi tipar. Demarau toate cu entuziasmul tipic unui nou inceput, ca facem, ca dregem, heirupism-ul de rigoare, iar deznodamantul era caracterizat de un miserupism de proportii cosmice, in special din cauza initiatorilor proiectelor, care ar fi vrut ei sa iasa ceva, da’ fara treaba, pe ideea ” las’ ca mai vedem noi ce facem”

Aceeasi temere am avut-o si in mai, cand am inceput sa lucrez la Marketing24/7, mai ales ca initial lucrurile au mers destul de greu pana am gasit speakerii si am pregatit programul conferintei. Ma gandeam chiar ca intr-o zi o sa zica “Bai, gata, nu mai facem nimic! E criza, n-avem bani, mai da-o-ncolo de conferinta!”. Dar atunci nu-i cunosteam bine pe Cosmin si pe Ciprian.

Contributia mea la conferinta a fost una minora, insa nu pot sa nu ma bucur si sa n-o iau ca pe o mica victorie personala atunci cand aud participanti sau vorbitori spunand ca a fost unul dintre cele mai bine organizate evenimente la care au luat parte. Satisfactia cea mai mare ramane, totusi, faptul ca am cunoscut niste oameni grozavi de la care am avut extrem de multe de invatat. Exceptand bagajul de cunostinte cu care au plecat toti cei care au venit la conferinta, am invatat mult numai stand prin preajma lui Ciprian( I found myself a guru:P ), a lui Cosmin si-a Iulianei si sper ca aceasta colaborare a noastra sa nu se termine aici.

Am invatat( si stiu ca ma repet, dar asta e cuvantul de baza aici) sa scriu un comunicat de presa. Am invatat cat de important e sa pui dorintele clientului sau consumatorului pe primul plan, nu sa faci un eveniment care raspunde intereselor tale, dar nu-i spune nimic omului caruia vrei sa i-l vinzi. Am invatat cum se abordeaza persoanele cu care vrei sa colaborezi si cat de mult conteaza sponsorii si partenerii pe care ii ai… Toate acestea fiind lucruri pe care nu ti le spune nimeni in facultate, pe care poate le intuiesti, dar care sunt greu de pus in practica.

Revenind la ce s-a discutat la Marketing 24/7, pe langa comentariile si parerile celor prezenti, aveti aici filmarea intregii conferinte.

P.S.: In caz ca se-ntreaba cineva de ce apar eu mot, in aproape toate cadrele, in fata auditoriului- ei bine, eu am fost “clicker”-ul de serviciu( m-am indeletnicit cu slide-showing-ul prezentarilor speakerilor). Pentru nunti, botezuri si cumetrii ma puteti contacta pe mail, tarif 1 RON/click

P.P.S.: Dupa cum bine am invatat la capitolul SEO al conferintei- daca scrii un articol despre cartofi, atunci numarul de aparitii ale cuvantului “cartof” trebuie sa fie undeva intre 2-8% din numarul total de cuvinte din text. Cine numara de cate ori apare Marketing 24/7?

Sloganul “iti vine sa-ti bagi picioarele” se potriveste perfect politicii Bibliotecii Universitare din Sibiu.

Pentru inceput, programul de cautare in baza de date, Liberty 3, e printre cele mai proaste pe care le-am intalnit vreodata. Pana si programul meu de atestat e mai bun, reusind sa genereze corect informatiile cautate. Da’ nah, eu n-am primit bani de la stat sa-mi fac atestatul si nici nu sunt institutie publica menita sa vina in ajutorul cetateanului.

Dupa ce le-a luat mai bine de 3 luni sa faca niste amarate de legitimatii, domnii sau doamnele de la Biblioteca Universitara Sibiu s-au hotarat sa faca un ban cinstit si sa taxeze eliberarea legitimatiilor. Ce-i drept, 15 RON nu sunt o avere, dar nu inteleg de ce o biblioteca universitara ai carei utilizatori sunt, preponderent, studentii( prin definitie saraci, sau daca nu, prin definitie mai degraba dispusi sa bea 3 beri decat sa faca o vizita la biblioteca) cere bani pentru permisele de biblioteca, in timp ce Biblioteca Astra elibereaza permisele gratuit?

Sa zicem totusi ca ti-ai ridicat legitimatia, ca deh, vrei nu vrei, tot mai trebuie sa consulti o carte- doua. Ei bine, nu poti! Daca exista un singur exemplar din cartea cautata de tine, ai voie s-o studiezi in sala si-atat. Daca se gaseste in 2 exemplare, ai permisiunea de a cobori cu cartea la xeroxul de la parterul bibliotecii pentru a fotocopia cateva( veti vedea, doar cateva) pagini. Abia de la 3 exemplare in sus te poti bucura de nemaipomenita onoare de a-ti fi imprumutata cartea, insa nu mai mult de 2 zile.

In caz ca te incadrezi in a doua categorie si ai dreptul de a fotocopia cartea, pregateste-te sa platesti aprope dublu fata de cat costa o foaie fata-verso prin alte parti, cu amendamentul ca( probabil din lenea angajatilor bibliotecii) nu poti xeroxa mai mult de 10 coli odata.

Multumiri conducerii si personalului Bibliotecii Universitare Sibiu! V-as ura sa va bucurati in continuare de confortul si, aproape, luxul care v-a fost pus la dispozitie din banii amaratilor platitori de taxe, fara sa fiti deranjati de nenorocitii de studenti care vin sa se informeze, culmea, nesimtitii, intr-o biblioteca. Dar cum noi avem nevoie de voi si cum parte din farmecul studentiei e sa te obisnuiesti ca statutul de student iti aduce dispretul multora, abia astept sa va zambesc politicos si sa va injur printre dinti data viitoare cand mai pun piciorul in minunata voastra institutie.

Dragi colegi de facultate, practica pentru cei din anul I e o practica de observatie( deci mai slabut cu practicatul, spor la aruncat cu privirea!). Asta inseamna ca nu se asteapta nimeni ca la sfarsitul verii vreunul dintre noi sa fi realizat o reclama meritorie de ADOR( sau nah, poate se gaseste cineva sa le dea si lor o mana de ajutor la site), o campanie care sa aduca Gold Corporation in top 3 organizatii adorate si idolatrizate de catre romani( Naumovici, stai in banca ta…cand am timp investesc eu 4 mld. in tine!) sau sa rebranduim eugenia.

Pentru cei care nici pretentii mai mici de-atat nu au si nu vor decat sa-si primeasca adeverinta, tot ce-aveti de facut e sa va bagati si voi putin in seama, eventual sa nu incurcati prea mult si sa pregatiti un dosar de practica care sa contina:

• Descrierea organizatiei: structura, departamente, atributii etc.
• Identificarea publicurilor organizatiei( intern+extern).
• Monitorizarea activitatilor de comunicare: conferinte si comunicate de presa, organizarea de evenimente, activitatea de pe site, publicatiile interne, brosurile etc.

Lucrarea de practica trebuie sustinuta oral, in cadrul unui colocviu, pe 1 septembrie, ora 12.

Cineva din lista mea de contacte are statusul “Mi-e greu sa spun <Te iubesc>”. Sa-mi bag picioarele daca nu ma bucur si nu mi se pare cel mai grozav lucru pe care l-am auzit/citit in ultima vreme( exceptand cursurile din care invat din greu pt examene).

Am aceeasi nelamurire si nemultumire ca si Mircea Badea: toata lumea spune “te iubesc”. “Te iubesc” in sus, “te iubesc” in jos( cu variatiunile porno “te iubesc in diverse orificii”). Mancam iubire, respiram iubire si, ca sa facem cinste tuturor sistemelor organismului uman, ne cacam iubire. Ceea ce-ar fi minunat, daca ar fi adevarat.

Sa conjugi un verb e cel mai simplu lucru cu putinta( asta daca nu cumva te cheama Vanghelie), insa sa dai dovada de un comportament care sa vina in sprijinul afirmatiilor facute pare sa ridice mari probleme. Am aproape 20 de ani si pana acum n-am inteles nici macar ce resort e actionat de ajunge cineva sa spuna “te iubesc”, daramite sa pricep ce e aia iubirea. Deci nu despre asta bat campii aici. Au facut-o altii cu mai mult talent, cu mai multa pricepere si mai indreptatiti decat mine.

Dilema mea e legata de actiunea de a articula “te iu-besc”. Cu cat devenim mai zgarciti in manifestarea sau asumarea sentimentelor, cu atat parem a fi mai dornici in a le striga in gura mare. La televizor se iubesc, in ziare se iubesc, pe strada se iubesc, iar iubirea asta( care, de fapt, e un fel de Hermes Birkin editie limitata- al naibii de rara, de scumpa si de greu de gasit) creste pe toate drumurile, intr-un an cat altele-n 10, mai ceva ca Fat-Frumos( care, btw, cica nu exista, deci mult spor la pupat broscoi).

Eu am o oarecare reticenta in a rosti cuvintele alea doua. Nu-mi vine sa le scot pe gura cu atata lejeritate, cu-atat mai mult cu cat nu sunt sigura pe ele sau stiu ca-s o persoana care azi spune “te iubesc” si maine paraseste fara sa priveasca in urma.

Fapte, nu vorbe! Daca zici ca ma iubesti, arata-mi-o! Daca zici ca ma omori, ai face bine sa te tii de cuvant! Nu ca mine, care spun ca-ti rup picioarele, dar de fapt zambesc tamp cand ne vedem si nu-mi gasesc cuvintele.